Stridii pe un vas de lemn

O poveste despre pește, Florii, rapane și stridii

 

Mâncăm prea puțin pește pentru un popor la a cărui dispoziție se găsește oricând un râu, un lac, o deltă, o apă dulce, una sărată sau chiar ieșire la o mare neagră. Noroc cu câte o dezlegare la pește, atunci rupem pescăriile ca „să avem ce pune pe masă”.

 

Cândva, mai exact cu o sută de ani în urmă, mâncarea predilectă a țăranilor români din anumite zone ale țării era compusă din melci, raci și scoici, adică mâncare pentru săraci. Când stomacul striga mai tare decât tine te duceai la apă, scoteai raci din mâl și-i înăbușeai cu usturoi într-un tuci. Dacă aveai energie să prinzi și vreo doi pui de baltă (eufemism pentru broaște) puteai considera că e sărbătoare în familie. Puneai de-o mămăligă din cel mai prost porumb posibil, neavând idee despre ce e și cu ce se mănâncă pelagra, și așa scăpai de grija unei mese. Și de câțiva ani din răbojul vieții, dacă nimereai pelagră d-aia bună, de țară.

 

Azi, aceste creaturi sunt considerate delicii și nu-s puțini cei care se uită chiorâș la tine, ca la un dușman de clasă chiabur care ești tu de te înfrupți din platouașul cu hoardă de scoici pe el. Fiecare cu epoca lui și farfuria lui, că așa-i în tenis.

 

Apropo de creaturi dubios de comestibile, în Marea Neagră au existat stridii până la finalul celui de-al doilea Război Mondial. După război navele comerciale care au ajuns în portul Constanța au adus cu ele, involuntar, rapanele. Știți voi, melcii ăia de-i bucură pe fotografi și pe influencărițe când îi găsesc cu miile pe plaja de la Vama Veche. Probabil că de asta nici nu mai e Vama Veche ce a fost, la început nu au existat rapanele și nudiștii trăiau într-un paradis stridisiac și înotau cu căluți de mare (că doar acolo e rezervația și sunt și ei pe cale de dispariție).

 

Rapanele sunt o specie invazivă. S-au agățat de fundul navelor (naughty af) și au invadat Marea Neagră nu doar poftind ci chiar exterminând populația de stridii. Acum au trecut la midii. Minii nu avem că le-ar mânca probabil și pe acelea. Așa au rămas Marea Neagră și țăranul român fără stridii. Probabil că gospodinele care te pun să te descalți când le intri in casă au ceva inside info legat de ce poți căra pe tălpile pantofilor și, tot probabil, nu se dau în vânt după rapane.

 

Dar tot mai e o rază de speranță. Acum câțiva ani bulgarii și ucrainenii au construit câteva ferme de stridii. Ținând cont de situația în care ne aflăm în zonă, să sperăm că le vor ocoli rapanele în formă de mine marine plantate de ruși. Pe lângă ferme, câțiva biologi marini au observat acum vreo doi ani că, în Marea Neagră, și-a făcut apariția o specie de stridii de Pacific.

 

Până una alta, puținii aventurieri în mâncarea de pește pot sta liniștiți. În ultimii ani am observat o creștere a numărului de pescării, unele cu livrare la domiciliu chiar. Au apărut și târguri în care se grătărește și ciorbărește pește. Nu mai zic de apariția multor restaurante cu pește care mai de care, adus din Deltă, din Mediterana sau chiar de la Atlantic. Aș spune că au apărut ca rapanele după ploaie ca să fac un spirit de glumă cu caracter amuzant.

 

Florii cu bine și cu pește și cu ce vreți voi!

Pentru mai multe fotografii culinare click aici. Food styling asigurat de Mirela Savulescu.

 

 

Close
m

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce neque purus, eleifend vel sollicitudin ut.

Instagram

@ My_wedding_day

Follow Us

Solene@qodeinteractive.com

× Cum te pot ajuta?